
Suntem țesuți din plante: cum hrana ne modelează trupul și conștiința
8 septembrie, 2025
Salată de morcov cu sfeclă roșie
16 septembrie, 2025Toamna are darul de a ne aduce mai aproape de esența noastră.
Este anotimpul care îmi aduce cel mai mult aminte de copilărie. Pentru că îl retrăiesc cu toate simțurile mele. Din plin. Îmi aduc aminte de grămezile de frunze adunate de bunica, cărora le dădea foc în fața curții. Ardeau molcom, răspândeau un fum gros care parcă învăluia casa și apoi toată curtea. Văd și acum amurgul învăluit în fum. Aud cireada de vaci cum vine de la păscut. Trec vacile, una câte una, pe lângă vălătucii de fum. O aud pe bunica cum strigă din curte:
– Lauro, ai grijă să nu ia iarba foc!
Niciodată nu am reținut ce se întâmpla cu cenușa. Bănuiesc că o purta vântul de toamnă prin toate direcțiile… până nu mai rămânea nici un fir la locul focului.
Bunica nu avea soc în curte. Însă la noua noastră casă am parte de soc din abundență. Parcă a știut cât de mult îmi plac bobițele mici și negre, cele care ne protejează de răceli și febră. A crescut nestingherit, în fața casei, în lateralul ei, în spatele casei și în spatele curții. Un adevărat simbol al protecției…
Este anotimpul în care Focul verii (Pitta) se retrage și lasă loc vântului și uscăciunii (Vata). Trupul cere hrană caldă, blândă și ritualuri care să-l sprijine să treacă peste pragul dintre anotimpuri. În acest context, un astfel de dar este socul – un arbust care poartă în el misterul vechilor tradiții, protecția casei și puterea femeilor care au știut dintotdeauna să-l transforme în leac. De multe ori trecem pe lângă el fără să-i dăm atenție, dar dacă te oprești, dacă-l privești și-l atingi, îți dai seama că e un arbust care poartă în el un mister vechi, transmis din generație în generație. În satele de altădată, socul era plantat la marginea curții ca protector al casei. De asta sunt așa de fericită că am soc la casă…

Fructele de soc, rotunde, negre-violet, par modeste. Dar în ele se ascunde o forță extraordinară. Ele sunt concentrate de Soare, Pământ și Apă, un amestec de energii care, odată transformate în leac, devin sprijin pentru imunitate și vitalitate.
În tradiția populară, femeile culegeau fructele de soc cu mâna, cântând sau rostind rugăciuni. Nu era doar un simplu gest, ci un act sacru. Era o ofrandă și o recunoștință adusă naturii.
Astăzi, știința confirmă ceea ce femeile înțelepte știau din experiență. Fructele de soc sunt bogate în vitamina C, flavonoide, antociani și fibre. Studiile arată că extractele din fructe de soc reduc durata și severitatea răcelilor, au efecte antioxidante și sprijină sănătatea metabolică. Dar dincolo de știință, ceea ce rămâne este gestul simplu de a fierbe aceste bobițe și de a le transforma într-un sirop dulce, pe care îl păstrezi în sticle ca pe un tezaur.
Deși nu apare în textele clasice indiene, socul poate fi privit prin lentila Ayurvedică. El are gust astringent și o natură ușor răcoritoare. Este tonic pentru căile respiratorii și pentru imunitate. În Ayurveda, aceste calități îl fac un aliat mai ales atunci când Vata este crescută – adică în toamnă, când uscăciunea și frigul domină.
Siropul de soc hrănește Ojas – energia subtilă a vitalității, cea care ne ține sănătoși, clari și puternici. Un pahar mic de sirop poate fi mai mult decât un remediu. Poate fi un gest ritualic prin care spui corpului tău: „te protejez, te onorez, te hrănesc”.
Astfel, socul devine o plantă-punte între tradițiile europene și înțelepciunea indiană. În ambele cazuri, rolul lui este același: să ofere protecție, vitalitate și echilibru.
Rețeta de sirop de fructe de soc

Pentru această rețetă ai nevoie doar de câteva ingrediente simple. Secretul stă în intenția cu care le combini și în răbdarea de a transforma boabele negre într-un lichid dulce și vindecător.
Ingrediente:
- 2 căni de fructe de soc proaspete (sau 1 cană uscate)
- 4 căni de apă
- ½ – 1 cană de miere sau zahăr brun
- mirodenii după gust: scorțișoară, cuișoare, ghimbir
Prepararea este simplă: pui fructele și apa la fiert, le lași să se împrietenească pe foc mic până când lichidul se reduce la jumătate, apoi il lași să respire o oră, să-și tragă seva. Strecori, adaugi mierea și mirodeniile și pui siropul în sticle curate.
Se consumă astfel:
Pentru întreținerea zilnică:
Adulți: câte 2 lingurițe de sirop de soc pe zi
Copii: câte 1 linguriță pe zi
Pentru utilizare intensivă:
Adulți: câte 2 lingurițe de sirop de soc, de patru ori pe zi
Copii: câte 1 linguriță, de patru ori pe zi
Nu e nevoie de cantități mari. Plantele puternice își arată efectul în doze mici, regulate. Și mai ales atunci când sunt primite cu recunoștință.

Dacă privim înapoi, în multe culturi femeia era cea care păstra legătura cu plantele. În tradițiile șamanice, ea era considerată vindecătoare, vrăjitoare, păstrătoare de cântece sacre și de rețete transmise din gură în gură. Femeia știa să privească în pădure și să recunoască ce plantă te scapă de febră, care floare aduce somn, ce rădăcină curăță sângele.
În satele românești, femeile aveau un rol asemănător. Ele culegeau plantele la ceasuri anume, uscau frunzele și florile la umbră, păstrau semințele în pungi de pânză și fierbeau decocturi pentru copii și bătrâni. Erau considerate cele care aduc alinare, cele care știu să vindece nu doar trupul, ci și Sufletul.
Și astăzi, când aprinzi aragazul și pui la fiert o oală cu fructe de soc, repeți un ritual vechi de mii de ani. Nu faci doar un sirop. Te așezi într-o linie nevăzută de femei care au știut să folosească darurile Pământului.
Precauții și limite
Socul este o plantă puternică și, ca orice plantă puternică, cere respect. Fructele nu se consumă crude, pentru că pot fi toxice. Fierberea le transformă, le face sigure și benefice. Siropul obținut trebuie păstrat la rece și consumat cu măsură.
Nu este recomandat femeilor însărcinate, copiilor foarte mici sau persoanelor cu sistem imunitar slăbit, fără acordul unui medic sau fitoterapeut. Acestea sunt măsuri de bun-simț, pe care le cunoșteau și femeile de altădată: nu orice plantă e pentru oricine, nu oricând și nu în orice cantitate.
Socul a crescut la mine în curte nestingherit, în față, în lateral, în spate, ca și cum ar fi vrut să mă învăluie. Îl privesc acum ca pe un gardian. Și simt că e un arbust care nu a venit întâmplător, ci ca să-mi amintească de puterea femeilor dinaintea mea, de liniștea bunicii mele, de focul de frunze care răspândea fum în curte și de protecția pe care o aducea acel gest simplu.
A face sirop de soc în fiecare toamnă nu e doar un obicei practic. Este un act de conectare, de recunoștință și de continuitate. Un mod de a mă așeza în linia femeilor care, ajunse la vârsta înțelepciunii, au știut întotdeauna să folosească plantele pentru a proteja, a hrăni și a vindeca.
Surse pentru aprofundare:
https://health.clevelandclinic.org/elderberry-benefits?utm_source
https://www.healthline.com/nutrition/elderberry?utm_source
https://scienceandartofherbalism.com/how-to-make-elderberry-syrup