Am fost mințite…

Am articolul ăsta pe țeavă de ceva timp…si a venit vremea să il postez.

Am simțit multă vreme că ceva nu se leagă…de la burnout-ul din 2019, de când mi s-au activat niște “simțuri”.

Că dincolo de ceea ce ni s-a spus despre noi, femeile, există un fir nevăzut, care unește poveștile tuturor mamelor, bunicilor, fiicelor și surorilor noastre.

.

Astăzi, vreau să te invit într-un mic ritual al adevărului.

Să stăm împreună, preț de câteva momente, cu aceste adevăruri la care rareori ne uităm cu blândețe.

Să ne dăm voie să vedem: am fost mințite.

Nu pentru că am fi fost slabe, ci pentru că am fost – și suntem – PUTERNICE.

.

Am fost mințite…

când ni s-a spus că trupul nostru trebuie controlat, că menstruația, nașterea sau menopauza ne fac „impure”;

când femeile vindecătoare, care știau plantele, care simțeau cu Sufletul, au fost numite vrăjitoare, pentru că erau prea libere și nu puteau fi supuse;

când menopauza a fost numită boală, povară, final de drum, și nu renaștere, trecere înțeleaptă, ridicare a energiei și a conștiinței;

când am fost învățate să ne rușinăm de emoțiile noastre, de dorințele noastre, de corpurile noastre, etichetate ca instabile, exagerate, „prea mult”;

când ni s-a spus că e bine să fim „rezonabile”, „cuminți”, protejate, ca și cum rolul nostru firesc ar fi să așteptăm aprobarea cuiva

când femeile care cereau drepturi, voce, libertate, erau considerate bolnave sau dezechilibrate;

când am fost ținute departe de temple, altare, spații sacre, sub pretextul impurității, tăindu-ni-se astfel legătura cu sacralitatea vieții;

când prietenia și solidaritatea dintre femei a fost privită cu suspiciune sau ridiculizată, ca să fim mai ușor de separat, de controlat, de rănit;

când istoria a uitat să spună că femeia a fost, odinioară, lider spiritual, ghid și regină, temută tocmai pentru puterea ei de a crea, de a ține comunități împreună.

.

Și am mai fost mințite…

pentru că femeile sacre, preotese, vindecătoare sau brahmavadini din India, păstrau inițieri, cunoaștere spirituală, texte sacre și ritualuri. Patriarhatul le-a marginalizat pentru a opri transmiterea cunoașterii ancestrale;

pentru că menopauza, în tradițiile străvechi, era văzută ca un prag de ridicare a energiei Kundalini, ca o trezire spirituală, nu ca o pierdere sau un sfârșit;

pentru că cercurile de femei, locuri de împărtășire a ritualurilor cosmice, a energiilor lunare și a puterii vindecătoare, au fost stigmatizate, considerate periculoase sau reduse la ceva „exotic”;

pentru că sacralitatea corpului feminin a fost disociată de spiritualitate. Femeia a fost învățată să-și vadă corpul ca pe o sursă de rușine, nu ca pe un templu sacru, cu propria lui putere de vindecare;

pentru că religiile patriarhale au înlocuit zeitățile feminine, zeițele-mamă și Marea Preoteasă, cu un Dumnezeu masculin, tăind legătura femeii cu forța creator-creatoare.

pentru că ridicarea energiei Kundalini, la menopauză, este o adevărată inițiere spirituală, un prag interior de iluminare și vindecare, dar societatea a preferat să o reducă la bufeuri și simptome, ascunzându-i sensul profund.

Poate că aceste rânduri răscolesc amintiri… Poate că aduc lacrimi, revoltă sau un oftat greu, acolo, în piept.

Și totuși, vreau să știi că fiecare pas spre adevăr vindecă puțin câte puțin.

Fiecare femeie care își vede povestea și recunoaște minciunile spuse despre ea, rupe un cerc de tăcere și începe să re-creeze, încet, un spațiu în care puterea noastră se poate întoarce acasă.

Noi nu suntem poveștile lor.

Suntem tot ce am ales să uităm despre noi.

Și astăzi, poate pentru prima dată după multă vreme, putem privi menopauza, ciclicitatea, transformările noastre nu ca pe o slăbiciune, ci ca pe un prag de trezire.

Un ritual interior, o poartă spre înțelepciune, spre forța și blândețea pe care doar o femeie le poate aduce în lume.

Rămâi aici cu mine, OM drag, și hai să ne amintim împreună cine suntem cu adevărat.

Încet, blând, cu fiecare adevăr spus cu voce tare.